Reabilitare arhitecturală

1.1        Argumente pentru reconversie

Evoluția procesului de industrializare a determinat o permanentă modificare a componentelor sale, atât în ceea ce privește obiectele produse cât și metodele de producție folosite. Perfecționarea proceselor tehnologice și a modului de valorificare a materiilor prime, procesul continuu de miniaturizare a componentelor mecanice și electronice au condus la restrângerea considerabilă a suprafețelor ocupate de spațiile destinate producției și la uzura morală a vechilor tehnologii în raport cu noile cerințe. De asemenea, producerea anumitor bunuri s-a diminuat sau a încetat, acestea fiind înlocuite cu altele având aceeași funcționalitate însă concepute și fabricate diferit. Drept urmare a apărut necesitatea unor spații adaptate noilor tehnologii și produse. Un alt aspect al schimbărilor care au avut loc în industrie îl reprezintă fenomenul migrării întreprinderilor în zonele cu forța de muncă ieftină.

Toate aceste fenomene au avut drept consecință părăsirea unor suprafețe industriale întinse, care constituie un patrimoniu construit important, ce poate fi utilizat prin reconversie datorită potențialului și calităților pe care le însumează.

Majoritatea clădirilor părăsite, deși de cele mai multe ori cu un potențial arhitectural remarcabil, au fost fie lăsate să se degradeze treptat, fie demolate în scopul folosirii terenurilor pentru alte investiții. Acest fapt se perpetuează și în prezent, pe de o parte din indiferența față de valorile unui trecut prea puțin îndepărtat, pe de altă parte din cauza ignoranței în ceea ce privește ideile de sustenabilitate, conservare și refolosire a resurselor, manifestată mai ales în țările mai puțin dezvoltate.

Prin reconversia funcțională, omul a început însă, în măsură din ce în ce mai mare, să ocupe o parte a acestor spații odinioară cu acces limitat sau interzis pentru public.

Inițiate în anii `50 de avangarda artistică americană din motive de ordin practic, primele reconversii au constat în amenajarea de ateliere și zone de expunere ample, bine luminate, în spațiile industriale părăsite, „ieftine și demodate”[1] din Soho – Manhattan. Astfel apar „loft-urile”, care refac peste ocean ambianța podurilor-mansardă ocupate de boema pariziană. Succesul acestor acțiuni, atât pe plan financiar, cât și prin insolitul realizărilor arhitecturale, a declanșat interesul pentru domeniul reconversiei construcțiilor industriale.

În timp, reconversia a cunoscut o dezvoltare amplă care a implicat obiecte sau întregi zone urbane ale arhitecturii industriale, căpătând astfel dimensiunea unui program arhitectural distinct și foarte complex, care în ultimele decenii a fost marcat de realizări de o calitate excepțională.

1.1.1      Calități intrinseci ale arhitecturii industriale valorificate în reconversie

Calități constructive

Fig. 382 Richard Long, Halifax Circle, Henry Moore Institute, 1989

Structurile construcțiilor industriale au fost în general concepute să susțină sarcini utile mari: mașini grele folosite în procesul de producție, utilaje masive necesare la manipularea materiilor prime sau a produselor finite. Astfel, solicitările luate în calculul inițial al structurii constructive sunt de regulă mult mai mari decât cele care pot acționa după reconversie. La Henry Moore Studio din Halifax, o fostă fabrică etajată din industria textilelor, planșeele pe care inițial erau amplasate războaiele de țesut au putut susține fără probleme de ordin structural opera de artă a lui Richard Long, a cărei realizare a necesitat ridicarea a 15 tone de cărbune, sau monoliții uriași creați de Ulrich Ruckriem[2].

Conformația structurală condiționează alegerea noilor funcțiuni. Halele industriale parter de mari dimensiuni, cu structură perimetrală, sunt adecvate și utilizate în general pentru funcțiunile social-culturale destinate unor grupuri mari de persoane, cum sunt sălile de spectacole sau de conferințe. Prin partiționarea verticală și orizontală a spațiului total, sau prin utilizarea soluției „clădire în clădire”, în aceste spații se pot realiza și funcțiuni semiprivate sau private: săli mai mici,  birouri, anexe, etc.

Halele parter sau etajate pe structuri cu reazeme intermediare sunt în general adecvate pentru funcțiuni care presupun compartimentări sau pentru care existența stâlpilor intermediari nu constituie o disfuncționalitate: locuințe, birouri, etc.

Calități estetice

Acestea rezultă la interior din configurația spațială și structural-formală și din amenajările speciale (construcții și instalații tehnologice) specifice arhitecturii industriale, iar la exterior din expresivitatea volumetrică și a fațadei. Exemplele prezentate in continuare relevă existența acestor aspecte, care pot stimula interesul pentru conservarea clădirilor industriale prin reconversie.

Calități funcțional-spațiale

Dimensiunile mari și flexibilitatea spațiului interior, rezultate din necesitatea adaptării la schimbările frecvente ale tehnologiilor de producție, caracteristici concretizate în spațiul liber, constituie argumente importante pentru reconversie deoarece asigură posibilitatea de adecvare la o gamă largă de funcțiuni și de reformulare a acestora în timp. Compatibilitatea dintre funcțiunea veche și cea nouă este condiționată de cerințe comune care se cer satisfăcute de caracteristicile spațiale (proporții, dimensiuni, conexiuni).

Calități urbanistice

Condiții favorabile de amplasament constituie oportunități pentru reconversie si constau în:

  • Situarea favorabilă în oraș, de cele mai multe ori rezultată în urma extinderii spațiale a acestuia. Expansiunea orașelor, a avut drept consecință includerea în țesutul urban a clădirilor și a zonelor industriale, amplasate inițial la periferii, cel mai adesea datorită formării în vecinătatea lor a unor cartiere cu locuințe destinate lucrătorilor. Situarea într-o zonă rezidențială, sau în apropierea ei, sporește interesul dezvoltatorilor pentru reconversia cu funcțiuni social-culturale a clădirilor industriale părăsite.
  • Situarea favorabilă față de un element sau o zonă de peisaj natural. Amplasarea strategică pe cursurile de apă, pe canale de navigație sau la malul mării prezintă avantajul accesului facil și pe cel al proximității favorabile față de elementul natural. În cazul reconversiei clădirilor cu caracter industrial amplasate în astfel de zone, are loc revitalizarea urbană prin refacerea legăturii orașului cu apa. Un fenomen similar se produce în cazul vecinătății cu un peisaj de calitate.
  • Existența unui amplasament racordat la sistemul de utilități al orașului și a unei bune legături la mijloacele de transport. Existența unui sistem complet de utilități este o condiție obligatorie pentru funcționarea unei zone rezidențiale, acest fapt fiind un avantaj foarte important în cazul reconversiei. Din punct de vedere al accesului, cele mai multe dintre spațiile de producție și depozitare au avantajul unor legături foarte bune prin intermediul căilor de transport rutiere și feroviare, inițial prevăzute pentru a asigura aprovizionarea cu materii prime și distribuția produselor finite. În cazul fabricilor extraurbane, căile feroviare special amenajate în acest sens ar permite folosirea lor în scopuri turistice sau pentru servirea noilor funcțiuni.

 

Semnificații istorice

Clădirile industriale părăsite, în prezent în pericol de dispariție, sunt martorii unor epoci, ai unui mod de viață și de producție irepetabile, suscitând un interes tot mai crescut și determinând apariția unui nou domeniu de studiu, cel al arheologiei industriale. Reconversia acestor spații asigură conservarea și perpetuarea lor în timp ca adevărate documente ale epocii marii industrializări, devenind astfel un act de cultură.

1.1.2      Calități conexe și potențial în arhitectura industrială

Din punctul de vedere al utilizatorului, reconversia poate valoriza:

  • Valențe psihologice. Atracția pentru locuri insolite, în trecut inaccesibile și în consecință neexplorate și necunoscute, și tentația de a umaniza spații care au aparținut altădată mașinii suscită interesul publicului pentru zonele și clădirile industriale părăsite.
  • Valențe sociale. Spațiile mari ale clădirilor și ale ansamblurilor industriale se pot reconverti în spații sociale de anvergură, în care se desfășoară activități comune ce conduc la coagularea de grupuri umane, benefică pentru viața socială a colectivității. Se poate produce astfel restructurarea pe un palier superior calitativ a vieții unei comunități închegate. Un alt efect poate fi repopularea unor astfel de zone.
  • Valențe afective. Persistența în memoria colectivă a unor configurații spațial-formale ale locului determină opțiunea acestor colectivități pentru conservarea lor, întărind sentimentul identitar. Reconversia clădirilor industriale abandonate poate realiza spații construite unice și inedite, care conferă originalitate și individualitate zonei urbane și prin aceasta consolidează conștiința apartenenței la loc.

Din perspectiva proiectării și utilizării practice, reconversia oferă:

  • Posibilitatea dezvoltării în etape a funcțiunilor nou propuse. Existența unui spațiu închis oferă avantajul unei etapizări a construcției, soluție de multe ori necesară datorită dimensiunilor mari ale clădirilor industriale.
  • Posibilitatea previzibilității amenajării viitoare. Reabilitarea unei clădiri existente oferă posibilitatea de a imagina la scara reală intervențiile pe structura formală a unui obiect.
  • Avantaje ecologice și economice. Refolosirea clădirilor existente realizează o economie importantă de materiale de construcție și de resurse energetice. „În general pentru a face reconversia unei clădiri vechi este necesară numai o treime din materialul de construcție al unei clădiri noi. Deci, a exploata la maximum potențialul ecologic al caselor existente nu este un gest gratuit.”[3]

1.1.3      Incompatibilități în reconversie

În procesul reconversiei, noua funcțiune poate determina un grad mai mare sau mai redus de compatibilitate cu anumite aspecte specifice ale clădirii industriale:

  • Incompatibilități funcționale la nivel de obiect și la nivel urban:
  • Dimensiunile multora dintre aceste construcții nu sunt adaptate la cerințele dimensionale și de scară ale unor funcțiuni.
  • Relația cu mediul urban sau natural se caracterizează în unele cazuri, datorită caracterului introvertit al clădirii industriale, printr-o comunicare insuficientă în ceea ce privește:
    • contactul vizual cu exteriorul redus sau inexistent;
    • accesele restricționate publicului, determinate de specificul desfășurării proceselor tehnologice.
  • Obturarea comunicării funcționale și vizuale cu zonele adiacente urbane sau cu elemente naturale de interes (ape, peisaje interesante).
  • Incompatibilități estetice
  • Plastica arhitecturală caracterizată de monotonie. Ritmurile egale și ample pot induce, după un prim contact favorabil determinat de ineditul imaginii, senzația de monotonie.
  • Rigiditatea volumelor mari și compacte, inadecvate cu tipologia formală a contextului construit.

În consecință, operațiile specifice utilizate în reconversie urmăresc atât valorificarea calităților cât și soluționarea incompatibilităților menționate.

[1] Niesewand, Nonie , Converted Spaces (London: Conran Octopus, 2002), p. 11.

[2] Niesewand, Nonie , Converted Spaces (London: Conran Octopus, 2002), p. 28.

[3] Thomas Lemken „New glory for old sites” Daylight & Architecture magazine by Velux pag 49.

Phone: Centrala U.T.Iasi: 0232-278680, 0232-278683, 0232-278688, interior 1416
Fax: 0232-211595
Str. Prof dr. doc. D. Mangeron Nr. 3
Iasi, 700050
REZULTATE ADMITERE 2018